Educatie si cercetare

O arie educaţională europeană unică

O certitudine

Standardele minime pentru educaţie în terapie ocupaţională (program de licenţă) la nivel internaţional, respectiv european sînt elaborate şi aprobate de către WFOT.

Ca urmare, stabilirea noilor programe educaţionale în terapie ocupaţională în ţări fără tradiţie academică în acest domeniu precum şi sprijinirea către un nivel superior a programelor existente sînt principala responsabilitate a WFOT, recunoscută atît de către OMS cît şi de Naţiunile Unite.

Puteti afla mai multe informatii despre recunoasterea internationala a WFOT, descarcand documentul

Organizatii internationale ale terapiei ocupationale

Pe continentul american se remarcă American Occupational Therapy Association(AOTA), constituită în 1917 si Canadian Association of Occupational Therapists(CAOT), constituită în 1926.

Competente profesionale

Definite de O.M.S. în anul 2005 „competenţele profesionale (pag. 14 din Preparing a health care workforce for the 21st century: the challenge of chronic conditions. Geneva, World Health Organization, 2005) sînt acele abilităţi, cunoştinţe, comportamente şi atitudini, indispensabile la locul de muncă în vederea obţinerii performanţei şi a rezultatelor dorite.” 

Pentru profesia de terapeut ocupaţional aceste competenţe se dobândesc odată cu vasta educaţie primită în domeniul ştiintelor medicale, social – comportamentale, psihologice, psihosociale şi al ştiinţelor ocupaţionale.

Competenţele profesionale ale terapeutului ocupaţional au fost elaborate de European Network of Occupational Therapy in Higher Education (ENOTHE) şi Council of Occupational Therapists for the European Countries (COTEC) în anul 2006, la Trondheim. Detalii complete puteti afla descarcand documentul de aici

Vă rog mult sa completați și un mic sondaj legat de terapia ocupațională aici
Mulțumesc anticipat !

Tu...prin ochii lor !

Bucurii imbrãcate in zâmbete inocente, gânduri care pãsesc spre viitor cu pași firavi, adieri reci in vremuri calde, idei nebunești aplicate cu grija, dragoste enorma impãrtita cu cei din jur si o inima mare care bate in continuu . Așa obișnuiam sa fiu. Ai idee ce a rămas din toate astea? Desigur ca nu, cum ai putea ști cant tu, cel cu care am impartit tot ce aveam ai plecat si ai uitat de mine, te-ai imbatat cu niște păreri nonșalante despre care nici tu nu știi ce sa crezi, te-ai întors si ai plecat lăsând tot in urma. Egoismul tau peste măsura te-a făcut sa fii așa, ai abandonat tot si ai fugit…si ai fugit de tine, de sufletul tău rece si închis care crede ca a făcut bine. Dar știi oare ce ai făcut? Nici asta nu știi, dar, o sa iți spun . Ai transformat bucuriile in lacrimi si in

Evaluarea deficienţelor fizice în terapia ocupaţională

Evaluarea este un proces de culegere de date, identificare de probleme, formulare de ipoteze şi luare de decizii pentru intervenţia terapeutică. Se face cu ajutorul unor metode de screening : anamneza, interviul, observaţia, teste standardizate şi nestandardizate.

            In terapia ocupaţională performanţei ocupaţionale şi a componentelor acesteia stă la baza stabilirii obiectivelor şi strategiei tratamentului.

            Evaluarea parcurge mai multe etape:

-          evaluarea iniţială, înaintea începerii tratamentului

-          reevaluările periodice, pe parcursul alicării tratamentului.

Evaluarea iniţială este esenţială pentru stabilirea planului de tratament. Reevaluările au ca scop aprecierea eficienţei tratamentului în stabilirea unor ajustări în plan de tratament, în eliminarea obiectivelor imposibile de realizat, în eliminarea obiectivelor deja atinse şi adăugarea unora noi.

Metodologia de lucru în terapia ocupaţională

Alcătuirea planurilor de lucru în terapia ocupaţională se desfăşoară pe trei niveluri de probleme:

1-      determinarea scopului final.

2-      Identificarea ariei de performanţă.

3-      Identificarea deficitelor din componenta de performanţă.

1)      Scopul final pe termen lung al asistenţei care urmează să fie aplicată, se stabileşte de pacient-familie şi terapeut. Pacientul şi familia îşi expun opţiunile pentru acele aspecte ale vieţii bolnavului considerate ca necesare de a fi recâştigate cu prioritate. De exemplu:

Modalitati de abordare terapeutica

Modalităţi de abordare terapeutică:

-          abordare biomecanică;

-          abordare senzorial motorie;

-          abordare reabilitantă.

Abordarea biomecanică în tratamentul disfuncţiilor fizice aplică principiile fizice ale cineticii şi cinematicii la mişcările corpului uman. Metodele de tratament din cadrul acestei cinematic abordări utilizează principiile fizicii legate de forţe, pârghii, tensiuni. Exemplu de tehnici biomecanice sunt bilanţul muscular şi articular, activitatea kinetică, exerciţiile terapeutice şi ortezarea.

Obiectivele abordării biomecanice constau în:

-          evaluarea limitărilor mobilităţii, forţei şi rezistenţei;

-          refacerea mobilităţi, forţei şi rezistenţei;

Obiectivele terapiei ocupaţionale

            Terapia ocupaţională este un mijloc terapeutic care utilizează activităţi productive şi corporale pentru restabilirea capacităţii funcţionale normale sau dezvoltarea compensatorie a funcţiilor restante sănătoase, precum şi pentru neutralizarea tulburărilor de comportament, încât individul să poată să se autoservească, deplasa cu mijloace de transport speciale sau în comun, să practice anumit jocuri, sporturi, activităţi zilnice (ADL) sau chiar să-şi exercite profesia.

Obiectivele terapiei ocupaţionale sunt:

1. Educarea sau reeducarea motorie;
2. Educarea sau reeducarea gestuală. In cazul reeducări corectează, simplifică sau automatizează gesturile deficitare sau incorecte (readaptare funcţională) pentru asigurarea independenţei psihosociale a individului.
3. Atenuarea şocului psihic la revenirea pacienţilor în societate, prin trecerea de la inactivitate forţată la

Ajutoarele tehnice in terapia ocupationala

Ajutoarele tehnice sunt unelte, instrumente sau dispozitive temporare sau definitive, utilizate intermitent în scopuri precise: deplasare, autoîngrijire, autoservire, practicarea unor profesiuni, jocuri sportive, alte activităţi sociale. Ele se împart în 5 clase.

                        

Clasele active practice

1. Activităţi productive de bază sunt esenţiale şi se regăsesc în orice serviciu de terapie ocupaţională. Ele includ activităţi umane vechi: olăritul, ţesutul, împletitul  popular a rafiei, nuielelor, prelucrarea lemnului  şi a fierului. S-a constat o înclinare aproape înnăscută pentru aceste activităţi, chiar şi în cazul pacienţilor neîndemânatici. Fiecare activitate practică este extrem de complexă şi include mai multe subactivităţi, încât pacientului i se pot prescrie, în funcţie de necesităţile recuperatorii funcţionale,

Stadiile tratamentului in terapia ocupationala

Stadiul I. Metode adjustate (auxiliare)- sunt proceduri care pregătesc pacientul pentru activităţile ocupaţionale.

-          sunt premergătoare activităţilor practice

-          includ:             - exerciţii fizice

- tehnici de facilitare şi inhibiţie

                              - posturări

                              - stimulare senzorială

                              - procedură ce folosesc agenţi fizici şi terapeutici

- preocuparea principală a terapeutului este evaluarea şi remedierea

Rolul terapiei ocupaţionale si ipoteze despre modelul de performanta ocupationala

In fiecare etapă a vieţii, în viaţa fiecărei individ, există activităţi (ocupaţii) optime pentru menţinerea stării de sănătate şi pentru societate.

            Rolurile terapeutului ocupational : 

-          evaluează tipurile de activităţi ocupaţionale trevute şi prezente, pe care le poate executa individul;

-          identifică disfuncţiile privind activităţile ocupaţionale;

-          identifică comportamentele disfuncţionale din gestică şi impactul lor asupra activităţilor ocupaţionale;

-          remediază sau compensează disfuncţiile din activităţile ocupaţionale şi din gestică;

-          facilitează sau structurează schemele de mişcare din activităţile ocupaţionale, în funcţie de vârstă şi de rolul pe care îl are de îndeplinit pacientul în viaţa zilnică.

Cateva principii in terapia ocupationala

Notiune de “ocupatie” nu se refera strict la serviciul pe care-l are un individ. Terapia ocupationala intelege prin ocupatie o suna de activitati din cele mai variate domenii pe care individul le realizeaza in cursul zilei si care dau inteles vietii lui. Aceste activitati se refera la :

Terapia ocupationala in termeni simpli

TERAPIA – este ramura a medicinei care studiaza mijloacele si metodele de tratament al bolnavilor. Terapia ocupationala este forma de tratament care foloseste activitati si metode specifice pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea individului de a desfasura activitati necesare vietii, de a compensa disfunctii si de a diminua deficiente fizice .

Terapia ocupationala are o mare varietate de intelesuri, astfel :

Activitate de Estetica si Autoîngrijire în cadrul Penitenciarul Bacau

"Frumusețea trezește sufletul la viata. Fii diferita în fiecare zi"

În data de 29.04.2013, studentii de la Terapie Ocupationala de la Univ. Vasile Alecsandri din Bacau, au organizat o activitate de estitica si autoingrijire cu detinutele din cadrul Penitenciarului Bacau in numar de 10 persoane. Scopul nostru a fost acela de a le arata detinutelor pasi simpli de a se coafa in viata de zi cu zi sau pentru un eveniment mai special, indiferent ca sunt intr-un regim de detentie. De asemenea am dorit ca ele sa isi descopere si sa isi dezvolte aptitudini  pe care

Terapia Ocupaţională şi ADL-urile (Activities of Daily Living)

Terapia Ocupaţională este o profesie de îngrijire a sănătăţii, ce contribuie la creşterea calităţii vieţii grupurilor de persoane vulnerabile / cu disabilităţi prin intermediul ocupaţiei. Prin definiţie, OCUPAŢIA reprezintă ansamblul de activităţi zilnice (ADL-uri), relevante şi semnificative pentru fiecare dintre noi, pe care le executăm cu scopul:

a. de a ne îngriji de propria noastră persoană / ADL de auto-îngrijire 

Terapia Ocupaţională – modificările adaptative – tehnologia de asistenţă

„Dacă pentru majoritatea oamenilor tehnologia uşurează activităţile zilnice,  pentru persoanele cu disabilităţi tehnologia  face posibilă aceste activităţi.” (Radabough)

Încă din anii 1980, terapeuţii ocupaţionali din SUA şi Europa Occidentală beneficiază de informaţii, cunoştinţe, abilităţi practice şi competenţe în ceea ce priveşte „orice articol, piesă, echipament sau sistem de producţie, … folosit cu scopul de  a creşte, a menţine sau a îmbunătăţi abilităţile funcţionale ale persoanelor cu disabilităţi.” (ATD/assistive technology device)

Domenii Intervenţie TO

PRINCIPIILE TERAPIEI OCUPAŢIONALE• O persoană poate fi privită ca un sistem deschis (Kielhofner 1985), relaţionându-se constant cu lumea exterioară.
• Această relaţionare este un proces cu 2 sensuri în care: persoana influenţează pe ceilalţi şi ceilalţi influenţează persoana.

Abordarea în terapia ocupaţională este de bazată pe identificarea nevoilor persoanei care doreşte (are motivaţia) să participe în viaţa familiei, comunităţii etc. prin intermediul activităţilor sale. Această participare activă, motivată, cu scop şi urmată de satisfacţia lucrului împlinit are semnificaţia de OCUPAŢIE.

DOMENII DE INTERVENŢIE ALE TERAPIEI OCUPAŢIONALE

TERAPIA OCUPAŢIONALĂ – ISTORIE ŞI FILOZOFIE

Autor: Prof. ANN CARNDUFF – secretar European Network of Occupational Therapy Higher Education (ENOTHE – www.enothe.hva.nl)

Terapia ocupaţională este o profesie a secolului al XX-lea, deşi filosofia şi raţiunile pe care se bazează au o istorie îndelungată. Utilizarea terapeutică a activităţii şi mişcării a fost apreciată de la începuturile civilizaţiei. Pot fi găsite referiri la importanţa ocupaţiei în sănătate în literatura antică a Greciei, Persiei, Egiptului şi Chinei. În povestea lui Homer despre Hephaistos, nobilului zeu meşteşugar, care era şchiop, i-au fost dăruite unelte de către Thetis pentru a-i permite să devină meşter în ”muncă prea-iscusită”.
În Roma antică se susţinea despre Epidaurus că alina delirul prin cântece, farse şi muzică. Mai târziu, pe măsură ce medicina s-a dezvoltat ca disciplină – în jur de 1100 se poate găsi literatură care arată că activităţi precum ţesutul sau echitaţia erau utilizate pentru a îmbunătăţi starea de sănătate.

Unde lucreaza terapeutul ocupational

Terapeutul ocupaţional lucrează cu oamenii a căror participare la viaţa comunităţii este restricţionată de:

• factori individuali → persoanele cu disabilităţi
• factori contextuali: culturali (atitudinea şi mentalitatea) şi sociali (politicile sociale) →persoanele expuse riscului marginalizării şi excluziunii sociale

Ca urmare, practica terapeutului ocupaţional se desfăşoară în sectorul public, privat şi / sau voluntar ce include:

Cum lucreaza terapeutul ocupational

Serviciile oferite de terapeutul ocupaţional se fundamentează pe practica centrată pe client (Canadian Association of Occupational Therapists, 1991), concept inovativ care se realizează prin:

1. Cooperare şi colaborare cu familia, alte categorii profesionale, voluntari, asistenţi personali, etc. în vederea abordării holistice a participării individului la viaţa comunităţii din care face parte.
2. Evaluare şi documentare a abilităţilor individuale şi a deficitelor în sfera activităţilor zilnice/ ADL-urilor, a componentelor individuale (senzitivo-motorii, cognitive, comunicare şi limbaj, relaţii sociale) şi de mediu (arhitectural, social şi cultural).

Ce este Terapia Ocupationala

Terapia ocupaţională este o profesie de îngrijire a sănătăţii centrată pe client, preocupată de promovarea stării de sănătate şi de bunăstare, prin intermediul ocupaţiei. Obiectivul principal al terapiei ocupaţionale este acela de a permite oamenilor participarea la activităţile lor cotidiene.

Terapeutul ocupaţional realizează acest obiectiv lucrând cu oamenii şi comunităţile:

• pentru a le îmbunătăţi abilitatea de a se angaja în acele ocupaţii pe care doresc să le facă, trebuie să le facă sau se aşteaptă de la ei să fie făcute,
• pentru a modifica ocupaţia sau mediul

în vederea unei mai bune sprijiniri a angajamentului lor ocupaţional/ profesional.

Cine suntem

Suntem prima generatie de specialisti in Terapie Ocupationala din Romania, educati in cadrul Universitatii "Vasile Alecsandri" Bacau prin proiectul TEORO, proiect care are ca obiectiv principal crearea unui model care sa contribuie la imbunatatirea capacitatii de furnizare a pregatirii universitare .

Ce ne dorim ?

• transferul informaţiilor despre terapia ocupaţionala catre consumatori şi beneficiari, furnizorii de servicii medico-sociale şi factori instiuţionali de decizie politica ;