Educatie si cercetare

O arie educaţională europeană unică

O certitudine

Standardele minime pentru educaţie în terapie ocupaţională (program de licenţă) la nivel internaţional, respectiv european sînt elaborate şi aprobate de către WFOT.

Ca urmare, stabilirea noilor programe educaţionale în terapie ocupaţională în ţări fără tradiţie academică în acest domeniu precum şi sprijinirea către un nivel superior a programelor existente sînt principala responsabilitate a WFOT, recunoscută atît de către OMS cît şi de Naţiunile Unite.

Puteti afla mai multe informatii despre recunoasterea internationala a WFOT, descarcand documentul

Organizatii internationale ale terapiei ocupationale

Pe continentul american se remarcă American Occupational Therapy Association(AOTA), constituită în 1917 si Canadian Association of Occupational Therapists(CAOT), constituită în 1926.

Tu...prin ochii lor !

Bucurii imbrãcate in zâmbete inocente, gânduri care pãsesc spre viitor cu pași firavi, adieri reci in vremuri calde, idei nebunești aplicate cu grija, dragoste enorma impãrtita cu cei din jur si o inima mare care bate in continuu . Așa obișnuiam sa fiu. Ai idee ce a rămas din toate astea? Desigur ca nu, cum ai putea ști cant tu, cel cu care am impartit tot ce aveam ai plecat si ai uitat de mine, te-ai imbatat cu niște păreri nonșalante despre care nici tu nu știi ce sa crezi, te-ai întors si ai plecat lăsând tot in urma. Egoismul tau peste măsura te-a făcut sa fii așa, ai abandonat tot si ai fugit…si ai fugit de tine, de sufletul tău rece si închis care crede ca a făcut bine. Dar știi oare ce ai făcut? Nici asta nu știi, dar, o sa iți spun . Ai transformat bucuriile in lacrimi si in

Evaluarea deficienţelor fizice în terapia ocupaţională

Evaluarea este un proces de culegere de date, identificare de probleme, formulare de ipoteze şi luare de decizii pentru intervenţia terapeutică. Se face cu ajutorul unor metode de screening : anamneza, interviul, observaţia, teste standardizate şi nestandardizate.

            In terapia ocupaţională performanţei ocupaţionale şi a componentelor acesteia stă la baza stabilirii obiectivelor şi strategiei tratamentului.

            Evaluarea parcurge mai multe etape:

-          evaluarea iniţială, înaintea începerii tratamentului

-          reevaluările periodice, pe parcursul alicării tratamentului.

Evaluarea iniţială este esenţială pentru stabilirea planului de tratament. Reevaluările au ca scop aprecierea eficienţei tratamentului în stabilirea unor ajustări în plan de tratament, în eliminarea obiectivelor imposibile de realizat, în eliminarea obiectivelor deja atinse şi adăugarea unora noi.

Metodologia de lucru în terapia ocupaţională

Alcătuirea planurilor de lucru în terapia ocupaţională se desfăşoară pe trei niveluri de probleme:

1-      determinarea scopului final.

2-      Identificarea ariei de performanţă.

3-      Identificarea deficitelor din componenta de performanţă.

1)      Scopul final pe termen lung al asistenţei care urmează să fie aplicată, se stabileşte de pacient-familie şi terapeut. Pacientul şi familia îşi expun opţiunile pentru acele aspecte ale vieţii bolnavului considerate ca necesare de a fi recâştigate cu prioritate. De exemplu:

Ajutoarele tehnice in terapia ocupationala

Ajutoarele tehnice sunt unelte, instrumente sau dispozitive temporare sau definitive, utilizate intermitent în scopuri precise: deplasare, autoîngrijire, autoservire, practicarea unor profesiuni, jocuri sportive, alte activităţi sociale. Ele se împart în 5 clase.

                        

Clasele active practice

1. Activităţi productive de bază sunt esenţiale şi se regăsesc în orice serviciu de terapie ocupaţională. Ele includ activităţi umane vechi: olăritul, ţesutul, împletitul  popular a rafiei, nuielelor, prelucrarea lemnului  şi a fierului. S-a constat o înclinare aproape înnăscută pentru aceste activităţi, chiar şi în cazul pacienţilor neîndemânatici. Fiecare activitate practică este extrem de complexă şi include mai multe subactivităţi, încât pacientului i se pot prescrie, în funcţie de necesităţile recuperatorii funcţionale,

Stadiile tratamentului in terapia ocupationala

Stadiul I. Metode adjustate (auxiliare)- sunt proceduri care pregătesc pacientul pentru activităţile ocupaţionale.

-          sunt premergătoare activităţilor practice

-          includ:             - exerciţii fizice

- tehnici de facilitare şi inhibiţie

                              - posturări

                              - stimulare senzorială

                              - procedură ce folosesc agenţi fizici şi terapeutici

- preocuparea principală a terapeutului este evaluarea şi remedierea

Rolul terapiei ocupaţionale si ipoteze despre modelul de performanta ocupationala

In fiecare etapă a vieţii, în viaţa fiecărei individ, există activităţi (ocupaţii) optime pentru menţinerea stării de sănătate şi pentru societate.

            Rolurile terapeutului ocupational : 

-          evaluează tipurile de activităţi ocupaţionale trevute şi prezente, pe care le poate executa individul;

-          identifică disfuncţiile privind activităţile ocupaţionale;

-          identifică comportamentele disfuncţionale din gestică şi impactul lor asupra activităţilor ocupaţionale;

-          remediază sau compensează disfuncţiile din activităţile ocupaţionale şi din gestică;

-          facilitează sau structurează schemele de mişcare din activităţile ocupaţionale, în funcţie de vârstă şi de rolul pe care îl are de îndeplinit pacientul în viaţa zilnică.

Cateva principii in terapia ocupationala

Notiune de “ocupatie” nu se refera strict la serviciul pe care-l are un individ. Terapia ocupationala intelege prin ocupatie o suna de activitati din cele mai variate domenii pe care individul le realizeaza in cursul zilei si care dau inteles vietii lui. Aceste activitati se refera la :

Terapia ocupationala in termeni simpli

TERAPIA – este ramura a medicinei care studiaza mijloacele si metodele de tratament al bolnavilor. Terapia ocupationala este forma de tratament care foloseste activitati si metode specifice pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea individului de a desfasura activitati necesare vietii, de a compensa disfunctii si de a diminua deficiente fizice .

Terapia ocupationala are o mare varietate de intelesuri, astfel :