vineri, 24 mai 2013

Ajutoarele tehnice in terapia ocupationala

Ajutoarele tehnice sunt unelte, instrumente sau dispozitive temporare sau definitive, utilizate intermitent în scopuri precise: deplasare, autoîngrijire, autoservire, practicarea unor profesiuni, jocuri sportive, alte activităţi sociale. Ele se împart în 5 clase.
                        
Clasele active practice
  1. Activităţi productive de bază sunt esenţiale şi se regăsesc în orice serviciu de terapie ocupaţională. Ele includ activităţi umane vechi: olăritul, ţesutul, împletitul  popular a rafiei, nuielelor, prelucrarea lemnului  şi a fierului. S-a constat o înclinare aproape înnăscută pentru aceste activităţi, chiar şi în cazul pacienţilor neîndemânatici. Fiecare activitate practică este extrem de complexă şi include mai multe subactivităţi, încât pacientului i se pot prescrie, în funcţie de necesităţile recuperatorii funcţionale, anumite subactivităţi sau întreaga tehnologie, până la produsul final.
  2. Activităţi productive complementare sunt mai numeroase decât precedentele şi includ activităţi productive recente, care necesită calificare, experienţă şi cunoştinţe în domeniu. Exemple: cartonajul, marochinărie, strungăria, tipografia, dactilografia.
  3. Activităţi de expresie sunt utilizate mai ales în tratamentul bolnavilor mintal şi includ ocupaţii speciale cu caracter artistic: desen, pictură, sculptură, gravură, mânuire de marionete etc.
Aceste trei categorii de activităţi au ca rezultat realizarea unui produs final, care poate fi valorificat, reprezentând aşa numita terapia ocupaţională retribuită, prin care pacientul îşi poate completa veniturile.

  1. Activităţi corporale luidice sunt numeroase şi includ jocuri de mişcare, jocuri sportive sau părţi componente ale acestora, tenis de masă, trasul cu arcul.
  2. Activităţi corporale recreative sau de loisir sunt foarte apreciate: şah cu piese grele (uneori magnetizate), fotbal cu pompiţe suflătoare, o minge de ping=pong este dirijată de curentul de aer al unor........
  3. Activităţi de readaptare prin care mediul se adaptează capacităţii funcţionale a disabilului, încât acesta dobândeşte independenţă de comunicare, de participare la acţiuni sociale şi activităţi curente.
Adaptarea se realizează prin proteze, orteze şi ajutoare tehnice.
-          Protezele şi ortezele sunt dispozitive plasate pe corp, ele ameliorează statica şi dinamica segmentului respectiv.
Proteza este stabilă şi înlocuieşte un segment corporal sau fragmente ale acestuia (acestea sunt acţionate electric).
Orteza  permite corectarea unei atitudini, menţinerea sau redarea nivelului funcţional al unui segment corporal în afecţiuni traumatice ortopedice, neurologice şi reumatismale.
      Ortezele şi protezele se pot aplica simultan combinând acţiunea de menţinere cu cea de înlocuire.
      Ortezele sunt statice şi dinamice. Cele statice pentru menţinerea segmentelor articulare imobilizate. Cele dinamice are părţi mobile care se substituie sau asistă forţa musculară .... sau redusă, acţionând prin  pe fosa musculară a segmentului de membru.
      Ortezele se aplică temporar sau definitiv şi includ:
-          aparate gipsate şi aparate imobilizare cu scop de consolidare;
-          aparate ortopedice prefabricate: atele gonflabile, atele articulare pentru leziuni ligamentare ale genunchiului;
-          aparate de acţiune preventivă asupra deformaţiilor utilizate mai ales in poliartrita reumatoidă, confecţionate din gips sau materiale termoplastice uşoare, de tipul polietilinei şi neopremului.
Ortezele aplicate definitiv se utilizează în sechelele leziunilor traumatice: pseudoartroză, articulaţii bolante. Ortezele nu trebuie să provoace compresiuni tegumentare sau osteoarticulare superioare toleranţei minime, deoarece pot produce escare sau fenomene dureroase.

Finalitatea unei activităţi depinde de modul în care aceasta este executată şi de contextual în care se desfăşoară.
             Terapia ocupaţională utilizează activităţi practice pentru a facilita, menţine şi reface abilitatea pacientului de a-şi desfăşura rolurile sale ocupaţionale.
            Echipamentele speciale (ajutătoare tehnice) se referă la :
-          deplasare: cârje, bastoane, scaune rulante, triciclete, automobile adaptate, căi de acces în mijloacele de transport în comun, instituţii publice de învăţământ, de cultură
-          locuinţă: adaptări exterioare (poartă, scări, garaj) şi interioare (amenajarea parcursului locuinţei, adaptarea mobilerului, a grupurilor sanitare)
-          activităţile curente în gospodărie: ustensile pentru igiena locuinţei, a îmbrăcămintea, pregătirea şi servirea hranei, autoîngrijirea
-          petrecerea timpului liber, scaune, pentru nevăzători
-          activităţi profesionale: maşinile de scris, de cusut, războaie de ţesut, computere.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu