Terapia ocupationala in termeni simpli

TERAPIA – este ramura a medicinei care studiaza mijloacele si metodele de tratament al bolnavilor. Terapia ocupationala este forma de tratament care foloseste activitati si metode specifice pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea individului de a desfasura activitati necesare vietii, de a compensa disfunctii si de a diminua deficiente fizice .

Terapia ocupationala are o mare varietate de intelesuri, astfel :

-         Terapia ocupationala este o profesie care ajuta o persoana cu incapacitate sa-si castige potentialul maxim pentru independenta si productivitate in propria viata ;

-         Terapia ocupationala indruma indivizii sa se ajute singuri, sa faca ce este decesar cu ce pot ;

-         Terapia ocupationala este arta practica de a promova independenta functionala prin utilizarea activitatilor vietii zilnice si/sau modificand echipamentul sau mediul, cand este necesar, pentru A.D.L.-uri ;

-         Terapia ocupationala foloseste “activitati pentru castigarea si restaurarea starii fizice si psihice ale unei persoane la nivel functional necesar vietii cotidiene “ .

-         Terapia ocupationala este terapia care ajuta o persoana sa se adapteze mediului, sau adapteaza mediul pentru nevoile unei persoane astfel incat acesasta sa devina capabila sa-si desfasoare viata cu demnitate si respect de sine.

-         Terapia ocupationala este o profesie pentru sanatate care contribuie la independenta fizica si emotionala ca si la starea de bine a individului – stare ce se realizeaza prin utilizarea unor activitati selectate.

-         Terapia ocupationala promoveaza calitatea vietii restaurand , reintarind si crescand participarea indivizilor la activitatile necesare vietii .

-         Terapia ocupationala este o “terapie functionala” avand ca obiectiv educarea pacientului la cel mai inalt nivel functional pasibil care sa-i permita sa efectueze toate activitatile vietii acestuia. Acest obiectiv se poate atinge prin trei directii de lucru :

1. adaptand mediul inconjurator la deficientul functional al pacientului ;
2. adaptand activitatile individului in asa fel incat “sa faca” ce ar trebuie “ cu ce poate”;
3. adaptand maniera unei persoane de a realiza o sarcina ;