Metodologia de lucru în terapia ocupaţională

Alcătuirea planurilor de lucru în terapia ocupaţională se desfăşoară pe trei niveluri de probleme:

1-      determinarea scopului final.

2-      Identificarea ariei de performanţă.

3-      Identificarea deficitelor din componenta de performanţă.

1)      Scopul final pe termen lung al asistenţei care urmează să fie aplicată, se stabileşte de pacient-familie şi terapeut. Pacientul şi familia îşi expun opţiunile pentru acele aspecte ale vieţii bolnavului considerate ca necesare de a fi recâştigate cu prioritate. De exemplu:

Modalitati de abordare terapeutica

Modalităţi de abordare terapeutică:

-          abordare biomecanică;

-          abordare senzorial motorie;

-          abordare reabilitantă.

Abordarea biomecanică în tratamentul disfuncţiilor fizice aplică principiile fizice ale cineticii şi cinematicii la mişcările corpului uman. Metodele de tratament din cadrul acestei cinematic abordări utilizează principiile fizicii legate de forţe, pârghii, tensiuni. Exemplu de tehnici biomecanice sunt bilanţul muscular şi articular, activitatea kinetică, exerciţiile terapeutice şi ortezarea.

Obiectivele abordării biomecanice constau în:

-          evaluarea limitărilor mobilităţii, forţei şi rezistenţei;

-          refacerea mobilităţi, forţei şi rezistenţei;

Obiectivele terapiei ocupaţionale

            Terapia ocupaţională este un mijloc terapeutic care utilizează activităţi productive şi corporale pentru restabilirea capacităţii funcţionale normale sau dezvoltarea compensatorie a funcţiilor restante sănătoase, precum şi pentru neutralizarea tulburărilor de comportament, încât individul să poată să se autoservească, deplasa cu mijloace de transport speciale sau în comun, să practice anumit jocuri, sporturi, activităţi zilnice (ADL) sau chiar să-şi exercite profesia.

Obiectivele terapiei ocupaţionale sunt:

1. Educarea sau reeducarea motorie;
2. Educarea sau reeducarea gestuală. In cazul reeducări corectează, simplifică sau automatizează gesturile deficitare sau incorecte (readaptare funcţională) pentru asigurarea independenţei psihosociale a individului.
3. Atenuarea şocului psihic la revenirea pacienţilor în societate, prin trecerea de la inactivitate forţată la

Ajutoarele tehnice in terapia ocupationala

Ajutoarele tehnice sunt unelte, instrumente sau dispozitive temporare sau definitive, utilizate intermitent în scopuri precise: deplasare, autoîngrijire, autoservire, practicarea unor profesiuni, jocuri sportive, alte activităţi sociale. Ele se împart în 5 clase.

                        

Clasele active practice

1. Activităţi productive de bază sunt esenţiale şi se regăsesc în orice serviciu de terapie ocupaţională. Ele includ activităţi umane vechi: olăritul, ţesutul, împletitul  popular a rafiei, nuielelor, prelucrarea lemnului  şi a fierului. S-a constat o înclinare aproape înnăscută pentru aceste activităţi, chiar şi în cazul pacienţilor neîndemânatici. Fiecare activitate practică este extrem de complexă şi include mai multe subactivităţi, încât pacientului i se pot prescrie, în funcţie de necesităţile recuperatorii funcţionale,

Stadiile tratamentului in terapia ocupationala

Stadiul I. Metode adjustate (auxiliare)- sunt proceduri care pregătesc pacientul pentru activităţile ocupaţionale.

-          sunt premergătoare activităţilor practice

-          includ:             - exerciţii fizice

- tehnici de facilitare şi inhibiţie

                              - posturări

                              - stimulare senzorială

                              - procedură ce folosesc agenţi fizici şi terapeutici

- preocuparea principală a terapeutului este evaluarea şi remedierea

Rolul terapiei ocupaţionale si ipoteze despre modelul de performanta ocupationala

In fiecare etapă a vieţii, în viaţa fiecărei individ, există activităţi (ocupaţii) optime pentru menţinerea stării de sănătate şi pentru societate.

            Rolurile terapeutului ocupational : 

-          evaluează tipurile de activităţi ocupaţionale trevute şi prezente, pe care le poate executa individul;

-          identifică disfuncţiile privind activităţile ocupaţionale;

-          identifică comportamentele disfuncţionale din gestică şi impactul lor asupra activităţilor ocupaţionale;

-          remediază sau compensează disfuncţiile din activităţile ocupaţionale şi din gestică;

-          facilitează sau structurează schemele de mişcare din activităţile ocupaţionale, în funcţie de vârstă şi de rolul pe care îl are de îndeplinit pacientul în viaţa zilnică.

Cateva principii in terapia ocupationala

Notiune de “ocupatie” nu se refera strict la serviciul pe care-l are un individ. Terapia ocupationala intelege prin ocupatie o suna de activitati din cele mai variate domenii pe care individul le realizeaza in cursul zilei si care dau inteles vietii lui. Aceste activitati se refera la :

Terapia ocupationala in termeni simpli

TERAPIA – este ramura a medicinei care studiaza mijloacele si metodele de tratament al bolnavilor. Terapia ocupationala este forma de tratament care foloseste activitati si metode specifice pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea individului de a desfasura activitati necesare vietii, de a compensa disfunctii si de a diminua deficiente fizice .

Terapia ocupationala are o mare varietate de intelesuri, astfel :

Activitate de Estetica si Autoîngrijire în cadrul Penitenciarul Bacau

"Frumusețea trezește sufletul la viata. Fii diferita în fiecare zi"

În data de 29.04.2013, studentii de la Terapie Ocupationala de la Univ. Vasile Alecsandri din Bacau, au organizat o activitate de estitica si autoingrijire cu detinutele din cadrul Penitenciarului Bacau in numar de 10 persoane. Scopul nostru a fost acela de a le arata detinutelor pasi simpli de a se coafa in viata de zi cu zi sau pentru un eveniment mai special, indiferent ca sunt intr-un regim de detentie. De asemenea am dorit ca ele sa isi descopere si sa isi dezvolte aptitudini  pe care